„Made in China”
Practicanţi Falun Gong cumpăraţi şi vânduţi ca sclavi (Partea 1)
reporter Clearwisdom He Yu
(Clearwisdom.net) În cartea sa, "Un an fără Made in China", Sara Bongiorni descrie experienţa pe care a avut-o când ea şi familia sa au încercat să supravieţuiască fără să cumpere nici un produs din China, incluzând pantofi, haine, decoraţiuni de Crăciun, jucării, electronice, un mixer, mobilă etc. Evitând cumpărarea lucrurilor "Made in China", s-a ajuns ca totul să devină o luptă de supravieţuire. Extrem de multele bunuri ieftine din China influenţează vieţile zilnice ale tuturor oamenilor. Multe produse, cu toate că poartă eticheta de "Made in America", sunt asamblate din componente făcute în China.
Hăinuţe de copii, "Made in China"
În conformitate cu un raport al Associated Press, peste 80% din jucăriile de pe piaţa americană sunt din China. "Globe and Mail" raportează: companiile canadiene ar putea produce lucruri la o zecime sau chiar o sutime din preţul obişnuit dacă sunt fabricate în China. Cifrele de vânzări ale peste o sută de tipuri de produse din peste zece industrii făcute în China sunt pe primul loc în categoria lor pe piaţa mondială, incluzând mâncarea, medicamentele, electrocasnicele şi textilele. Produsele făcute în China nu umplu numai magazinele ieftine şi magazinele generale, ci sunt şi bunuri de necesitate zilnică, bunuri ne-esenţiale, produse de lux şi produse electronice, toate cu eticheta de "Made in China" şi care inunda efectiv lumea. China a devenit fabrica lumii.
Dar când lumea se bucură de preţul mic al produselor Made in China, iar chinezii se mândresc în spirit naţionalist, oare câţi dintre noi ne gândim puţin la întrebarea, cum de este forţa de muncă atât de ieftină în China? Şi cum de nu facem conexiunea dintre produsele ieftine şi deţinuţii din lagărele de muncă forţată din China?
Shanghai Three Gun Group produce lenjerie intimă în Lagărul de muncă forţată pentru femei din Shanghai şi vinde produsele în peste 70 de ţări din întreaga lume. Acelaşi lagăr de muncă forţată produce şi exportă de asemenea jucării pentru Shanghai Haixin Group Company Limited, Xuting Company, Shanghai Global Plastic Toy Company Limited, Shanghai Yousheng Toy Company Limited, Shanghai Shenxin Toy Co. Ltd., Shanghai Changfu Toy Co. Ltd. şi altele. Dintre companiile enumerate, Xuting Company produce peste 4.8 milioane de jucării anual şi exportă toate jucăriile prin China Light Industrial Goods Import and Export Corporati on şi Shanghai Shenhua Import and Export Corporation către ţări din întreaga lume.
O linie de producţie a fost asamblată în acest lagăr de muncă forţată pentru a produce componente electrice pentru Wujiang Electric Company. Acelaşi lagăr de muncă forţată produce de asemenea pantofi pentru Dafuni Shoe Company (http://www.daphne.com.cn) şi mâncare pentru Shanghai Qiaqia Food Company. Deţinutele trebuie să muncească mai mult de 12 ore pe zi sub ameninţarea bastoanelor electrice ale paznicilor şi sub ameninţarea torturii. Deseori, trebuie să muncească şi noaptea. Desigur, deţinutele nu sunt plătite mai mult decât un salariu de mizerie pentru munca lor (de multe ori nu acoperă cheltuielile cerute pentru cameră, cazare şi provizii). Multe practicante Falun Gong protestează pentru această persecuţie ilegală. Gardienii atunci le instigă pe celelalte deţinute să le bată pe practicante, să le înţepe cu foarfecele, să le atârne cu mâinile şi picioarele întinse, sau să le depriveze de somn pentru o perioadă foarte lungă de timp.
Zhenglin Farming Foodstuff Co. Ltd (http://www.lzzhenglin.com, http://www.zhenglin.cn/eBusiness/GB/index.asp) în combinaţie cu centrul de detenţie Dashaping din Lanzhou şi centrul de detenţie nr. 1 din Lanzhou, au devenit cea mai mare bază de producţie de seminţe prăjite şi alune din China. Produsul lor cel mai profitabil este "Seminţe alese manual Zhenglin" care sunt vândute în America de Nord, Australia şi Asia. Peste 10 000 de deţinuţi dintr-un lagăr de muncă forţată sunt puşi să aleagă aceste seminţe. Ei îşi folosesc dinţii şi gura pentru a sparge seminţele Daban, iar apoi folosesc mâinile pentru a le coji şi a scoate seminţele. Mulţi oameni au dinţii sparţi, mâinile rănite şi unghiile sărite ca rezultat al acestei munci. Ei lucrează zeci de ore de dimineaţa până noaptea, fără plată. În decembrie 2001, practicantul Falun Gong de 57 de ani Wan Guifu nu şi-a putut termina cota din cauza unghiilor rupte, a degetelor însângerate şi infectate cât şi a buzelor infectate şi umflate. Drept rezultat, a fost bătut până la moarte. Alţi doi practicanţi Falun Gong, Liu Lanxiang şi Zhang Fengyun, au murit de asemenea într-un lagăr de muncă forţată.
Într-o zi de după revelionul din 2002, Li Ping, un fost pilot şi practicant din Tianjin, a fost torturat până la moarte în lagărul de muncă Shuangkou. Gardienii din lagăr l-au forţat să muncească 20 de ore sortând lucruri reciclabile care emiteau gaze nocive şi chimicale. În curând, Li Ping a contractat tuberculoză şi scabie. Era acoperit de scabie care îl mânca teribil, cât şi de bube umflate şi infectate. Nici atunci nu l-au lăsat autorităţile să meargă acasă. L-au ameninţat că dacă nu scrie "scrisoarea de pocăinţă", va muri acolo. Li Ping a fost forţat să muncească dincolo de limitele sale şi a murit de epuizare. S-a întis pe podea şi nu s-a mai ridicat. Când a murit, corpul său era acoperit cu sânge şi puroi. Astfel că hainele sale erau lipite de corp. Abia au putut să îi scoată hainele.
Aceste atrocităţi odioase se întâmplă în China, în sute de închisori şi lagăre de muncă forţată din întreaga ţară, practicanţilor Falun Gong care refuză să renunţe la credinţa lor în Adevăr, Compasiune şi Toleranţă.
Criză de închisori şi lagăre de muncă forţată din cauza persecutării Falun Gong
În iulie 1999, Jiang Zemin, fostul dictator, a lansat o represie inumană şi crudă a pra cticanţilor Falun Gong din simplă gelozie şi a dus politica de "defăimaţi-le reputaţia, falimentaţi-i financiar şi distrugeţi-i fizic" peste legea normală. Practica cea mai comună de persecuţie este de a sări peste procesul legal, practicanţii sunt arestaţi şi trimişi direct în lagăre de muncă forţată. Autorităţile nu îşi asumă nici un fel de responsabilitate cu privire la folosirea torturii, din cauza directivei: "practicanţii Falun Gong care mor din bătaie sunt trecuţi drept sinucideri, iar corpurile lor trebuie arse imediat fără identificarea persoanei".
La acea vreme, erau 670 de închispri şi 310 lagăre de muncă forţată (capacitatea totală era de 310 000), care au fost repede suprapopulate. De exemplu, numărul prizonierilor din lagărul de muncă forţată pentru femei Xin'an din Beijing a crescut de la o sută la o mie. 95% dintre ei erau practicanţi Falun Gong. Statisticile interne ale Chinei arătau că la sfârşitul lunii aprilie 2001, 830 000 de practicanţi fuseseră arestaţi. Pe 4 iulie 2001, American Broadcasting Company a raportat că jumătate din oamenii din închisorile din China sunt practicanţi Falun Gong. Conform cu aceste numere, erau între 2 şi 3 milioane de practicanţi arestaţi în întreaga ţară la începutul persecuţiei.
În 2001, 120 de închisori moderne au fost construite cu autorizaţie de la Departamentul de Stat Chinez. Ele aveau trei nivele diferite şi capacităţi de 3000, 5000 şi 10 000. Sute şi mii de oameni au lucrat peste program ca să extindă închisorile. În mai 2005, PCC a asignat peste 8000 de corpuri de poliţie la acest proiect. 30 de închisori au fost construite şi date în folosinţă până în iulie 2004. În unele locuri, bazele militare au fost refăcute în închisori temporare. Însă, închisori din aproape 20 de oraşe au fost suprapopulate şi au fost raportate ca situaţie de urgenţă comitetului central al PCC.
Conform cu raportul de sarcini al congresului poporului făcut de către directorul biroului judiciar al oraşului Beijing, în timpul celor 3 ani din 2002 până în 2005, Beijing-ul a cheltuit 430 de milioane de yuani pentru a renova şi a extinde şase închisori, cu o suprafaţă totală construită de 240 000 de metri pătraţi. Beijing-ul a cheltuit de asemenea 230 de milioane de yuani pentru a renova şi a extinde cinci lagăre de muncă forţată, construind 90 000 de metri pătraţi, triplând capacitatea totală a lagărelor de muncă forţată.
Din cauză că partidul comunist chinez (PCC) pune la dispoziţie în mod continuu bugete imense către închisorile şi lagărele de muncă din întreaga China care deţin practicanţi Falun Gong, aceste închisori şi lagăre de muncă forţată se extind, mărindu-şi suprafaţa de muncă şi îmbunătăţindu-şi echipamentele.
Atraşi de bonusurile mari şi de promovări, gardienii lucrează din greu pentru a "transforma" şi a persecuta practicanţii Falun Gong. În spatele faţadei frumoase şi a aparenţei civilizate, închisorile şi lagărele de muncă forţată folosesc tactici de presiune pentru a ascunde sângele şi întunericul de dinăuntru.
Lagărul de muncă forţată pentru femei din Beijing --proiectat să arate inofensiv din exterior
Clădirea principală a centrului de reabilitare a delicvenţilor juvenili din Shanghai
Cifra de afaceri a închisorilor creşte pe măsură ce persecuţia se intensifică
PCC foloseşte munca intensivă pentru a "reforma minţile oamenilor". Prizonierii sunt forţaţi să construiască şi să repare drumuri şi poduri, să lucreze în mine de cărbuni şi să construiască baraje. Ei nu primesc nimic şi sunt deseori bătuţi şi lăsaţi flămânzi. După reforma economică, închisorile şi lagărele de muncă forţată au trebuit să pună la dispoziţie forţa lor ieftină de muncă întreprinderilor din exterior pentru a-şi acoperi bugetele. Industria şi afacerea de închisoare s-au contopit. Înaintea începerii persecuţiei împotriva Falun Gong în 1999, cele mai multe închisori şi lagăre de muncă forţată aveau dificultăţi financiare şi arătau jalnic. Un mare număr dintre ele erau pe punct de faliment. După ce a început persecuţia, PCC a pus la dispoziţie mari sume pentru ajutorarea financiară a închisorilor care deţineau mulţi practicanţi Falun Gong. În 2003, PCC a folosit sistemul judiciar pe ntru a interzice închisorilor şi lagărelor să lucreze cu afaceri din exterior. În acest fel, PCC a fost capabil să ofere imensul ajutor financiar lagărelor şi închisorilor în schimbul serviciului lor de a închide şi a persecuta practicanţi. PCC şi -a asigurat de asemenea controlul şi puterea asupra acestor închisori şi lagăre. PCC a plătit toate cheltuielile pentru activităţile închisorilor şi lagărelor. Statul a devenit un investitor al lagărelor închisorilor. Toate proprietăţile sunt încă în posesia închisorilor. Taxa pe venit, taxa pe proprietate şi taxa pe teren au fost eliminate. Închisorile au profitat de această oportunitate incredibilă şi şi-au început afacerile lor netaxate cu terenul şi fabricile statului şi cu forţa de muncă gratuită. Ele au atras numeroşi investitori străini şi au devenit profitabile fabricând bunuri de export în unităţile lor de producţie. De atunci a început industria închisorilor PCC.
Să luăm de exemplu Henan Rebecca Holding Group Co. Ltd. Compania conduce multe lagăre de muncă forţată pentru a fabrica peruci şi produce cele mai multe peruci din lume. Compania a pornit în noiembrie 1999 şi a exportat peruci de 49.43 de milioane de dolari în 2002 şi 142 de milioane de dolari în 2006. Henan Rebecca Co. deţine peste 65% din piaţa de peruci din SUA. Produsele sale sunt vândute în peste 30 de ţări din America de Nord, Europa, Africa şi Asia. În raportul financiar semianual al companiei din 2005, acţionarii săi majoritari includ şi cele şase cele mai mari bănci din lume - Deutsche Bank, HSBC Holding, the ING Group, Merrill Lynch, Morgen Stanley şi Union Bank of Switzerland. Henan Rebecca împreună cu o companie britanică au fondat Hynedale Ltd. drept sucursală de afaceri pentru Europa.
În anii recenţi, Henan s-a dezvoltat în cel mai mare producător de peruci având peste 100 de companii, iar ei deţin un sfert din piaţa de peruci a lumii. Toate aceste companii producătoare de peruci derivă din Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan şi Lagărul de Muncă Forţată pentru femei Shibalihe din Zhengzhou. Acei prizonieri sunt forţaţi să muncească peste 12 ore pe zi.
- Clădirea Henan Rebecca Holding Group Co. Ltd.
- Uşa de intrare în Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan
- Ilustrare a muncii forţate din interiorul Lagărului de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan
- Ilustrare a metodei de tortură denumite "capra la proţap" folosită în Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan
Urmând politica PCC de eradicare a Falun Gong, gardienii din închisori înceacă să îi forţeze pe practicanţii Falun Gong să renunţe la credinţa lor prin muncă intens exploatativă şi torturi brutale. Din cauză că nu era suficientă forţă de muncă în fabrica de peruci, Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan a cumpărat practicanţi Falun Gong (cu 10$/persoană) de la alte lagăre de muncă forţată cum ar fi staţia de distribuţie Beijing şi Lagărul de muncă forţată Beijing. De asemenea au răpit în secret mulţi practicanţi Falun Gong din întreaga China pentru a munci în fabrica lor. Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan a fost premiat cu meritul de "Unitate de civilizare de stat" pentru "combaterea Falun Gong" de către guvernul central şi biroul 610. Departamenul Judiciar a premiat de asemenea Lagărul de Muncă Forţată pentru femei Shibalihe din Zhengzhou pentru că a folosit haine strâmte pentru practicante. "Performanţa deosebită în transformarea practicanţilor Falun Gong" de la Lagărul de Muncă Forţată Shibalihe a fost dat ca exemplu de urmat şi altor lagăre.
După mulţi ani, multe lagăre de muncă forţată conduc diferite afaceri de producţie în acelaşi timp. Ele chiar se unesc cu alte companii şi se transformă în lanţuri multi-business. Produsele care ies din aceste lagăre de muncă forţată nu se mai limitează doar la beţe de mâncat, ornamente de Crăciun sau alte bunuri mărunte. Afacerile lor acoperă componente de automobile, componente pentru maşinării, electronice, industrie de putere, industrie chimică, materiale de construcţie, farmaceutice, produse personale, agricultură, silvicultură, produse de minerit şi multe altele.
Să luăm de exemplu provincia Shandong. Shandong Lineng Group Co. are şase închisori care lucrează pentru ea şi şapte companii pui. Afacerile lor înclud energia, cărbunele, betonul, maşini grele, agricultura, transportul, investiţiile şi construcţiile. Grupul Lineng este o companie multi-miliardară în dolari. A fost onorată drept compania energetică de top din China şi drept una din topul 500 al marilor afaceri din ţară.
Închisoare în Shandong
Închisoarea Shandong exportă generatoare mari de putere şi motoare. În 2006, produsul brut din Shandong a crescut la 15.3% şi a fost clasat numărul unu naţional. Cu toate acestea, oamenii din Shandong sunt foarte săraci. Să luăm de exemplu oraşul Jinin din Shandong. Există câteva industrii miniere de cărbuni bazate pe închisoarea Jinin. Produsul intern brut al oraşului Jinin era de 17.4%, dar venitul mediu al oamenilor era de sub 2% din venitul din întreaga ţară. Se poate vedea aşadar ce sume imense sunt obţinute de industria închisorilor şi ce impact puternic are industria închisorilor asupra industriei normale şi asupra pieţii muncii.
Aceste industrii de închisori folosesc orice mijloace pentru a-şi ascunde sursa lor de muncă şi folosesc bunurile lor extrem de ieftine pentru a atrage investitori străini pentru a-i ajuta să le exporte şi să vândă produsele fabricate prin muncă forţată. Aceşti investitori străini încalcă fără ştiinţă legile din ţările lor şi tratatele internaţionale, iar în acelaşi timp dereglează piaţa internaţională. Companiile care fabrică produse similare pe căi legale sunt confruntate cu falimentul. Consumatorii nu cunosc istoria din spatele produselor pe care le cumpără şi ei încalcă indirect drepturile omului şi participă la persecuţia celor care vor doar să îşi urmeze credinţa lor spirituală.